Visăm la călătorii prin Univers,dar oare Universul nu e în noi?!(aşa e cînd ploua cu gînduri)

Cînd plouă cu gînduri ne ascundem sub umbrele de idei. Si iata  la ce ce întrebare deochiata raspund azi:De ce ne limitam spunind ,,vreau”,dar nu facem nimic ca sa dobindim ce dorim. Visam la calatorii prin Univers,dar oare Universul nu e in noi?!                                                                                     

                                                                               

Noi suntem fauritori ai destinului nostru,zilnic ne cladim fericirea. Toti doresc sa se simta impliniti,iar in spate sa aiba o familie fericita si o cariera de succes.

De ce insa nu putem sa  lasam tot intr-un moment dat si sa plecam ,,unde ne duc ochii”…?Visam sa calatorim prin Univers,dar nu ne putem dezlantui de Universul nostru.

Oare suntem noi liberi sa visam,cind Universul e in noi ? Ne putem degaja de stereotipuri si de ,,ce o sa zica  lumea…”?!,cu siguranta  ca nu.

Dar totusi care este Universul din noi?

Nu exista o definitie exacta,pentru ca fiecare  il percepe  in mod diferit.Pentru cineva universul  inseamna o lume aparte,degajati si exasperati nu observa realitatea ii numim-visatori,pentru altcineva reprezinta modul liber de a se expune, punctul de vedere si gindurile chiar daca nu reprezinta aceleasi idei ca si ,,masa societatii”,iar o a treia persoana considera ca a fi liber se echivaleaza cu  a avea un univers intr-un om si nu un om intr-un univers.

Pina la urma insa toti suntem prizonieri ai propriei vieti.Ne adaptam dupa legi scrise si nescrise,caci viata ne dicteaza cum sa o traim,noi suntem doar niste marionete ale sortii.

Nimerim in situatii ale vietii in care:

 Tu esti un prizonier… si ai 2 usi.Prima este trecutul care te macina,persoanele care te-au tradat sau pe care le-ai tradat tu. A  doua  este viitorul,este necunoscutl care ne intriga.Prinsi intre aceste doua usi ne ramine sa traim cu prezentul,cu gratiile trairilor si a gindurilor si sa visam la libertatea pe care nu se stie daca o  putem dobindi.

Totusi aspiram la libertate,si putem sa ne simtim liberi.din noi  este modul cum ne tratam ,liberi sa gindim ce vrem,sa procedam cu credem de cuviinta indiferent de parerea celor din jur.

Aici apare dilema,daca tot suntem in Universul propriu,care sunt limitele libertati  sale si in genere are ea limite/granite/gratii???

Din punctul meu de vedere,totul are o limita .Cineva zicea ca suntem liberi pina in punctul cind nu intimidam libertatea altcuiva.Toti avem gratii sau mai bine zis restrictii care ni le impunem,ramine de vazut in ce masura le respectam sau cit de riguroase sunt?….

Tu poti fi liber,la fel si eu si noi toti.E atit de simplu sa transformam sufletul in vint…..sigurul lucru care poate trece printre gratiile propriei constiinte….eliberindu-l de incertitudini….frica…suferinta in care singuri ne inchidem prin tot ce traim.

                                                      

Tu cum traiesti?Ai propriu Univers? Raspunde-ti in gind…si vei gasi cheia temnitei propriului suflet pe care l-ai oprit….Fii vint in pustiul universului…..care misca tot in calea sa….preface in pulbere…si mingiie cerul